Partea nordică a Retezatului, deasupra Cabanei Pietrele, este una dintre cele mai frumoase porți de intrare în masiv. Pe 26 mai 2024 am pornit de aici într-o tură lungă, de la primele ore ale dimineții: de la Cârnic, pe Valea Pietrele, până la Cabana Pietrele, apoi pe Culmea Lolaia, peste Lolaia Nord și Șaua Lolaia, până pe Vârful Retezat (2.482 m), vârful care dă numele întregului masiv. Coborârea am făcut-o prin căldarea înzăpezită a Lacului Stânișoara și pe Valea Stânișoarei, înapoi la Pietrele. Final de mai înseamnă aici încă iarnă la peste 2.000 m: câmpuri mari de zăpadă pe creastă și în toate căldările.
Punct de plecare: parcarea de la Cârnic, la capătul drumului dinspre Nucșoara (jud. Hunedoara) — aproximativ 1.035 m altitudine. Tip traseu: circuit — urcare pe Culmea Lolaia, Vârful Retezat, coborâre prin Valea Stânișoarei. Am pornit la 06:38 și am revenit pe la 17:14, după peste 10 ore și jumătate pe munte, din care aproape 5 ore de mers efectiv.
Traseul parcurs
Dimineața a început încă de pe drum, cu crestele Retezatului colorate de primele raze deasupra Țării Hațegului. De la Cârnic, unde un panou mare te întâmpină în Parcul Național Retezat, am urcat pe Valea Pietrele, pe un drum pietros prin pădure, pe lângă torentul care coboară în cascade printre bolovani. Pe la 07:45 am trecut pe lângă Cabana Pietrele (~1.480 m), iar de aici poteca, marcată cu bandă galbenă, urcă prin pădure și apoi prin jneapăn și bolovăniș de granit. În Șaua Ciurila (1.780 m) eram pe la 09:06, cu indicatoare spre Râușor, spre Pietrele și spre Valea Stânișoarei.
Din Șaua Ciurila am urcat pe Culmea Lolaia, o muchie lungă de bolovani de granit, cu panorame deschise de ambele părți. Pe la 10:30, pe la 2.100 m, au început câmpurile de zăpadă — întinse, groase, uneori acoperind complet poteca. Pe Vârful Lolaia Nord — 2.180 m pe plăcuța de pe vârf — eram pe la 10:53, cu toate crestele Retezatului desfășurate în față: Peleaga, Păpușa și căldările încă albe de dedesubt.
De la Lolaia Nord am continuat până în Șaua Lolaia (~2.215 m), atinsă pe la 11:35, unde indicatorul arată direcția spre Vârful Retezat. Ultima porțiune urcă pe o creastă stâncoasă, cu blocuri mari de granit și limbi de zăpadă de traversat, iar pe Vârful Retezat (2.482 m) am ajuns pe la 13:13. După un popas pe vârf, am coborât prin căldarea Stânișoarei, pe zăpadă și bolovăniș, până la Lacul Stânișoara (~2.000 m), atins pe la 14:36, încă înconjurat de pete de zăpadă. Coborârea a continuat pe Valea Stânișoarei, prin pădure, până la Cabana Pietrele, pe la 16:21, și apoi pe Valea Pietrele, înapoi la Cârnic.
Rezumat Tehnic
Date tehnice — 26 Mai 2024
Profil Altimetric
Profilul este cel al unei ture mari de creastă: aproape 1.450 m de urcare, din Cârnic până pe Vârful Retezat, distribuiți pe trei trepte — valea până la Pietrele, urcarea în Șaua Ciurila și muchia lungă a Lolaiei —, urmați de o coborâre continuă, de aproape 1.450 m, prin căldarea și pe Valea Stânișoarei.
Reperele principale de pe traseu, cu altitudinile aproximative și orele la care am trecut pe acolo:
Ritmul pe Tronsoane
Pe o zi de peste 10 ore, zăpada a fost factorul care a dictat ritmul, mai ales pe ultima parte a urcării:
Până în Șaua Ciurila, ritmul a fost bun, de aproximativ 300 m pe oră. De acolo, fiecare tronson a fost mai lent decât precedentul: pe Lolaia zăpada a acoperit poteca pe porțiuni lungi, iar urcarea finală spre Vârful Retezat, cu blocuri de granit și limbi de zăpadă, a coborât ritmul sub 200 m pe oră. Diferența de aproape șase ore dintre timpul total și cel de mers arată cât de mult a contat terenul — și cât timp au cerut panoramele.
Zăpada de Mai în Retezat
Sfârșitul lui mai este, în Retezat, o perioadă de tranziție. În văi primăvara e în plină desfășurare — păduri verzi, pâraie umflate de topire, cascade pe Valea Pietrele —, dar deasupra a 2.000 m iarna nu s-a terminat:
- Câmpuri de zăpadă: pe Culmea Lolaia și pe creasta spre Vârful Retezat zăpada acoperea încă porțiuni lungi de potecă. Dimineața este tare, după-amiaza moale și grea.
- Căldări înzăpezite: căldarea Stânișoarei și cele de sub creasta principală erau încă aproape complet albe, cu lacurile abia ieșite de sub gheață.
- Marcaje: urcarea de la Pietrele pe Culmea Lolaia, prin Șaua Ciurila și Șaua Lolaia, urmează marcajul bandă galbenă; Valea Stânișoarei este marcată cu cruce albastră. Unde zăpada acoperă poteca, marcajele de pe stânci dispar.
- Echipament: la final de mai, bocancii impermeabili, bețele și parazăpezile sunt foarte utile pe creastă.
Panorama de pe Vârf
Vârful Retezat este poate cel mai bun punct de belvedere din tot masivul. Spre sud și spre est se desfășoară creasta principală — Peleaga, Păpușa, Bucura —, cu căldările încă înzăpezite și lacurile ascunse între ele. Spre vest se întinde Culmea Lolaia, pe care am urcat, iar spre nord privirea coboară peste păduri până în Țara Hațegului. De deasupra, Vârful Retezat arată ca o piramidă de granit cu muchii albe, iar căldările din jurul lui ca niște amfiteatre pline încă de zăpadă.
Condiții Meteorologice
Ziua a fost aproape perfectă pentru o tură lungă: cer senin dimineața, cu lumină caldă peste creste la răsărit, și doar câțiva nori cumulus formați spre prânz deasupra culmilor. Soarele puternic de mai, reflectat de zăpadă, a făcut ca protecția solară și ochelarii de soare să fie obligatorii pe creastă. După-amiaza, în pădurea de pe Valea Stânișoarei și pe Valea Pietrele, aerul a fost cald și umed, cu pâraiele umflate de topirea zăpezii.
Concluzii Tehnice
Circuitul Cârnic – Pietrele – Culmea Lolaia – Vârful Retezat – Valea Stânișoarei este una dintre cele mai complete ture de o zi din nordul Retezatului: peste 21 km, aproape 1.600 m diferență de nivel, două vârfuri — Lolaia Nord și Retezat — și o coborâre prin căldări glaciare. La final de mai, zăpada de pe creastă îl transformă într-o tură solicitantă, care cere plecare foarte devreme și atenție pe pantele înzăpezite. Vara devine mai ușor de parcurs, dar priveliștea crestelor încă albe, deasupra pădurilor verzi, este specifică doar acestei perioade.
Rezumat clasificare traseu
