Păpușa în martie — Retezatul pe zăpadă

Vârful Păpușa (2.508 m, după plăcuța de pe vârf) este vecinul de creastă al Pelegii și unul dintre cele mai înalte puncte ale Retezatului. Vara, cei mai mulți urcă pe el dinspre Stâna de Râu, pe Custura Păpușii. Iarna însă, cea mai logică intrare este dinspre nord: de la Cârnic la Pietrele, apoi pe Valea Rea până în Șaua Pelegii (2.285 m) și pe creastă până pe vârf. Pe 22 martie 2024 am făcut acest drum dus-întors, pe o zăpadă care începea încă de la Pietrele și pe un cer fără niciun nor până la amiază.

Punct de plecare: drumul DJ667A spre Cârnic, deasupra satului Nucșoara (comuna Sălașu de Sus, jud. Hunedoara) — aproximativ 1.040 m altitudine. Tip traseu: dus-întors pe același drum. Am pornit la 07:24 și am revenit la 16:56, după 9 ore și jumătate pe munte — din care puțin peste patru ore de mers efectiv, restul fiind pași grei prin zăpadă, opriri pentru colțari, fotografii și popasul de pe vârf.

Traseul parcurs

Dimineața a început încă de pe drum, cu primele lumini peste munți. La intrarea în Parcul Național Retezat, drumul forestier era încă aproape curat, dar zăpada a apărut repede: pe la 08:15, în zona Cabanei Pietrele (~1.480 m), mergeam deja pe un strat gros, cu marcajul bandă albastră abia ieșind din nămeți. De aici, pe lângă zona în care se află Cascada Maria Magdalena, am ajuns la ramificația spre Valea Rea, unde indicatorul cu triunghi galben anunța „Tăurile din V. Rea 2½ ore, Șaua Pelegii 2½–3 ore”.

Prima parte a Văii Rea urcă prin pădure de molid, peste podețe din lemn îngropate în zăpadă și pe lângă pârâul care încă se auzea curgând pe sub gheață. Pe la 09:25, într-o poiană la ~1.685 m, s-au văzut pentru prima dată crestele albe de deasupra. După ora 10 pădurea s-a rărit, iar valea s-a deschis într-un culoar larg, alb, cu soarele direct în față. De la ~1.890 m în sus nu mai exista potecă: doar urmele noastre și pantele netede ale văii, cu zăpadă modelată de vânt.

În jurul orei 11:30 am intrat în căldarea Văii Rea (~2.090 m), unde tăurile erau complet acoperite de zăpadă, iar creasta principală a Retezatului se ridica de jur împrejur ca un amfiteatru. De aici a început urcarea propriu-zisă spre Șaua Pelegii: pante tot mai abrupte, zăpadă întărită la suprafață și, pe ultimele sute de metri, colțarii în picioare. Am ieșit în șa pe la 12:40, cu valea Lăpușnicului deschizându-se spre sud.

Din șa, creasta urcă spre est direct spre Păpușa, pe marcajul bandă roșie al crestei principale — iarna, doar o muchie albă și lată, cu cornișe mici spre nord. În spate, Vârful Peleaga își arăta profilul ascuțit, iar pe la 13:20, pe ultima pantă, norii de amiază începuseră să se formeze deasupra văilor sudice. Am ajuns pe Vârful Păpușa în jurul orei 13:40, am stat aproximativ o jumătate de oră sus și am coborât pe aceleași urme: înapoi în Șaua Pelegii, în jos prin căldarea Văii Rea, prin pădure până la Pietrele și apoi pe drum până la mașină.

Rezumat Tehnic

Profil Altimetric

Spre deosebire de o creastă în „dinți de fierăstrău”, profilul acestei ture este aproape o singură rampă continuă: aproximativ 1.470 m diferență de nivel între start și vârf, adunați pe circa 10 km, fără coborâri intermediare. Prima treime, până la Pietrele și intrarea în Valea Rea, urcă repede pe drum forestier; partea din mijloc, prin vale, este lungă și domoală; ultima treime, din căldare până pe vârf, concentrează pantele abrupte.

Reperele principale de pe traseu, cu altitudinile aproximative și orele la care am trecut pe acolo:

Ritmul Urcării pe Tronsoane

Pe zăpadă, distanța spune puțin despre efort; mult mai relevant este câți metri pe verticală se câștigă într-o oră. Tabelul de mai jos arată exact unde s-a „topit” ritmul:

Cele mai lente tronsoane nu sunt cele mai abrupte, ci cele în care zăpada era cea mai adâncă: de la limita pădurii până în Șaua Pelegii ritmul a scăzut la jumătate față de prima oră, deoarece fiecare pas trebuia bătut în zăpadă moale. Pe creasta dintre șa și vârf, zăpada suflată de vânt era mai tare, iar ritmul a crescut din nou, chiar dacă panta era mai mare. Coborârea a fost de cu totul altă natură: aproape 1.470 m în mai puțin de trei ore, pe urmele deja făcute la urcare.

Iarna pe Valea Rea

În martie, Retezatul este încă un munte de iarnă. Din jurul altitudinii de 1.500 m, zăpada acoperea complet poteca, iar marcajele erau vizibile doar pe copaci și pe stâlpii de la ramificații. Deasupra pădurii nu mai rămâne niciun reper de potecă: orientarea se face după forma văii și după șaua dintre Peleaga și Păpușa, care se vede de departe.

• Colțari și piolet: obligatorii pentru pantele de sub Șaua Pelegii și pentru creasta spre vârf, unde zăpada era întărită la suprafață.
• Cască: utilă pe pantele de sub creastă, mai ales pe coborâre.
• Ochelari de soare: într-o zi senină, reflexia zăpezii la peste 2.000 m este foarte puternică.
• Plecare devreme: zăpada se înmoaie după amiază, iar coborârea prin vale devine mai obositoare.

Panorama de pe Vârf

De pe Păpușa, Retezatul se vede ca o mare albă de creste. Spre vest, foarte aproape, Vârful Peleaga își ridică piramida peste căldările înzăpezite. Spre nord, Valea Rea coboară exact pe drumul pe care am urcat, iar spre sud, dincolo de Lăpușnic, se succed alte șiruri de munți până la orizont. Peste toate, norii de amiază începeau să se adune deasupra văilor, fără să urce însă pe creastă.

Condiții Meteorologice

A fost una dintre acele zile rare de sfârșit de martie: cer complet senin dimineața, fără vânt în vale și cu soarele încălzind puternic pe zăpadă. Pe creastă, zăpada modelată în valuri arăta că vântul lucrase din plin în zilele anterioare, dar în ziua turei a fost doar o adiere. Spre amiază s-au format primii nori cumulus deasupra văilor sudice, iar după-amiaza cerul s-a umplut de nori albi, izolați, fără niciun semn de vreme rea. Pentru o tură de iarnă, condiții aproape perfecte.

Concluzii Tehnice

Păpușa pe Valea Rea în martie nu este o tură tehnică, dar este una lungă și exigentă: 20 km dus-întors, aproape 1.500 m diferență de nivel și peste șase ore de urcare, cele mai multe pe zăpadă fără potecă. Valea Rea are avantajul că este largă și ușor de urmărit, iar Șaua Pelegii se vede de departe; dezavantajul este că, în căldare și sub șa, efortul depinde complet de starea zăpezii. Cu plecare devreme, colțari, piolet și o zi stabilă, este una dintre cele mai frumoase ture de iarnă din Retezat.