Parângul lacurilor — Cârja, Mija și Lacul Verde

Parângul este masivul lacurilor ascunse: sub creasta lui principală, care urcă până la Parângul Mare (2.519 m), se înșiră căldări glaciare cu tăuri de toate mărimile. Pe 7 iunie 2024 am făcut din ele firul turei: din stațiunea Parâng pe creastă, coborâre la Lacul Mija, trecere pe deasupra Tăului Înghețat, apoi Lacul Cârja și Lacul Verde, iar la final urcarea pe Vârful Cârja (2.405 m). Început de iunie înseamnă aici două anotimpuri în aceeași zi: bujori de munte înfloriți pe versanți și zăpadă încă groasă în căldări.

Punct de plecare: stațiunea Parâng, zona cabanelor de deasupra Petroșaniului (jud. Hunedoara) — aproximativ 1.680 m altitudine. Tip traseu: circuit cu întoarcere pe creastă, peste Vârful Scurtu. Am pornit la 07:43 și am revenit seara, după aproape 10 ore și jumătate pe munte — din care sub patru ore de mers efectiv. Restul a fost timp lăsat lacurilor, florilor și popasurilor lungi pe malul apei.

Traseul parcurs

Dimineața a început încă de pe drumul spre stațiune: Valea Jiului era acoperită de o mare de nori, din care ieșeau doar culmile din jur și, departe, crestele cu zăpadă. Din zona cabanelor am urcat pe pajiștea de deasupra releelor și am atins Vârful Badea (1.862 m) pe la 08:03. De aici poteca urcă pe creasta largă și înierbată a Parângului, cu primele tufe de bujor de munte deja înflorite în jurul altitudinii de 1.900 m. Pe la 09:00 eram pe creastă, la ~2.125 m, cu versantul sudic, împădurit, deschizându-se spre Oltenia.

De pe creastă am coborât spre căldarea Mija, pe o potecă prin bujori și jneapăn, cu abrupturile înzăpezite ale căldării în față. Sub lac, pârâul face o mică cascadă printre stânci acoperite de mușchi. La Lacul Mija (~1.970 m) am ajuns pe la 10:13 și am stat aproape o oră: lacul este așezat chiar sub peretele căldării, iar limbile de zăpadă coborau încă până aproape de mal.

Din căldarea Mija am urcat înapoi spre creastă, până la ~2.370 m, de unde se vede în jos Tăul Înghețat — numit și Tăul Adânc — încă prins în gheață și zăpadă, într-o vale albă. Pe la 13:00 am coborât în căldarea Cârja, pe pante cu câmpuri de zăpadă, și am ajuns la Lacul Cârja (~2.120 m) pe la 13:25. O scurtă coborâre mai departe, printre stânci și jneapăn, ne-a dus la Lacul Verde (~2.020 m), cel mai limpede lac al zilei: apa este atât de clară încât se văd lespezile de pe fund la câțiva metri de mal.

Pe la 14:45 eram din nou la Lacul Cârja, de unde a început ultima urcare: prin bolovăniș și pe lângă câmpurile de zăpadă, apoi pe muchia stâncoasă, până pe Vârful Cârja (2.405 m), atins pe la 15:58. Pe vârf, lângă plăcuță, un stâlp metalic îndoit la capăt ca o cârjă, plin de abțibilduri lăsate de cei care au urcat înaintea noastră. Coborârea s-a făcut pe creastă, pe lângă ruinele unui vechi adăpost din piatră și peste Vârful Scurtu (2.203 m), înapoi spre Badea și stațiune.

Rezumat Tehnic

Profil Altimetric

Profilul acestei ture seamănă cu un șir de valuri: de pe creastă cobori într-o căldare, urci înapoi, cobori în următoarea. Cei aproape 1.370 m de ascensiune nu vin dintr-o singură urcare lungă, ci din trei urcări distincte — din stațiune pe creastă, din căldarea Mija înapoi pe creastă și din căldarea Cârja pe vârf.

Reperele principale de pe traseu, cu altitudinile aproximative și orele la care am trecut pe acolo:

Ritmul pe Tronsoane

Pe o tură cu atâtea opriri, distanța și timpul total spun puțin. Mai relevant este ritmul pe fiecare urcare și cât timp a rămas pentru lacuri:

Primele două urcări au mers în același ritm, de aproape 350 m pe oră, pe potecă bună și cu picioarele încă odihnite. Ultima, spre Vârful Cârja, a fost vizibil mai lentă: pornea după șase ore de drum, trecea prin bolovăniș și pe lângă câmpuri de zăpadă și se termina pe o muchie stâncoasă unde fiecare pas trebuie ales. Diferența dintre timpul total și cel de mers — peste șase ore și jumătate — arată cel mai bine cum a fost ziua: o tură de lacuri, nu o cursă spre vârf.

Lacurile Glaciare

Cele trei lacuri ale zilei sunt foarte diferite între ele, deși se află la doar câțiva kilometri unul de altul:

• Lacul Mija (~1.970 m) — cel mai jos dintre ele, așezat chiar sub peretele căldării Mija. Văzut de sus are o formă rotunjită, iar la început de iunie era înconjurat de bujori pe malul dinspre vale și de zăpadă pe cel dinspre creastă.
• Lacul Cârja (~2.120 m) — numit și Tăul Custurii, este cel mai alpin dintre ele: bolovăniș de jur împrejur, creasta înzăpezită oglindită în apă și câmpuri de zăpadă care ajung până la mal.
• Lacul Verde (~2.020 m) — în căldarea Sliveiului, între jneapăn și lespezi mari de piatră. Apa este de un turcoaz limpede, iar pe vreme senină norii se reflectă perfect în ea.
• Tăul Înghețat — văzut doar de pe creastă, încă prins în gheață și zăpadă la început de iunie, justificându-și pe deplin numele.

Iunie în Parâng: Bujori și Zăpadă

Prima jumătate a lui iunie este una dintre cele mai frumoase perioade din Parâng. Pe versanții însoriți, între 1.800 și 2.100 m, bujorul de munte era în plină floare, iar printre stânci apăreau flori albe de primăvară alpină. În căldările umbrite, însă, iarna nu se terminase: câmpuri mari de zăpadă acopereau potecile, iar unele tăuri erau încă înghețate.

• Câmpuri de zăpadă: zăpada de iunie este de obicei moale după amiază, dar dimineața sau pe pantele umbrite poate fi tare. Pe pantele mai înclinate merită ocolite sau traversate cu atenție.
• Apă: pe creastă nu există izvoare; apa se găsește doar coborând la lacuri.
• Marcaje: creasta principală este marcată cu bandă roșie; potecile spre lacuri sunt secundare, iar unde zăpada le acoperă orientarea se face după forma căldării.
• Plecare devreme: după-amiaza se formează nori de convecție deasupra crestei, iar în Parâng furtunile de vară pot veni repede.

Panorama de pe Vârf

De pe Vârful Cârja, creasta principală a Parângului se vede în ambele direcții: spre sud-est continuă, tot mai înaltă, spre Parângul Mare, iar spre vest coboară treptat spre Scurtu și Badea, pe drumul de întoarcere. Sub vârf se deschid căldările prin care am trecut, cu tăurile încă pătate de zăpadă, iar spre nord, departe, Valea Jiului. Spre sud, dincolo de abrupturi, se întind culmile împădurite ale Olteniei până la orizont.

Condiții Meteorologice

Ziua a început perfect: cer senin, aer liniștit și o mare de nori care acoperea complet Valea Jiului, cu stațiunea și releele deasupra ei. Pe la 9 dimineața s-au format primii cumulus mici deasupra crestei, iar spre amiază norii s-au mărit și au început să se agațe de vârfuri, cu umbre mari trecând peste căldări. Spre ora 13 cerul a fost în bună parte acoperit, dar fără ploaie, iar după-amiaza s-a deschis din nou, cu lumină bună la Lacul Verde și pe Vârful Cârja. O zi caldă de început de vară, în care singura grijă a fost urmărirea norilor de după-amiază.

Concluzii Tehnice

Circuitul lacurilor din Parâng nu este o tură tehnică, dar nici una scurtă: 18 km, aproape 1.400 m diferență de nivel și trei urcări separate, cu ultima — pe Vârful Cârja — venind după multe ore de drum. Avantajul mare este punctul de plecare: din stațiunea Parâng ajungi pe creastă în puțin peste o oră, iar de acolo lacurile sunt la îndemână. La început de iunie, bujorii de munte și zăpada din căldări fac din această tură una dintre cele mai variate zile pe munte pe care le poate oferi Parângul.