Munții Țarcu fac parte din Carpații Meridionali, în județul Caraș-Severin, și sunt cunoscuți ca „munții ciobanilor" — pășuni întinse, puține trasee marcate pe creastă și o sălbăticie greu de găsit în alte zone ale Carpaților. Cele mai înalte vârfuri ale masivului — Căleanu (2.196 m), Țarcu (2.190 m), Bodea (2.169 m) și Brusturu (2.116 m) — formează o potcoavă de creastă deasupra a 2.000 m, accesibilă într-un singur circuit de zi din Șaua Jigoriei. Pe 20 Iunie 2026, am parcurs acest circuit alături de un grup de 13 oameni, bifând toate cele cinci vârfuri principale ale masivului — inclusiv Sadovanu (1.996 m).
Punct de plecare: Șaua Jigoriei, jud. Caraș-Severin, altitudine ~1.228 m. Se ajunge aici pe drumul forestier dinspre Poiana Mărului, accesibil cu autovehicule cu gardă înaltă — în weekend, parcarea din șa se umple rapid. Tip traseu: circuit — punctul de start și cel de finish coincid. Activitatea a pornit la 08:12 (ora locală) și s-a încheiat la 19:32, după 11 ore și 19 de minute (din care aproximativ 5h15min timp efectiv de deplasare, restul fiind pauze, fotografii și popasuri pe creastă).
Traseul parcurs
Am pornit din Șaua Jigoriei pe drumul de creastă spre Stâna Cuntu — doar patru la acel moment, restul grupului urmând să ne ajungă pe traseu. Pe porțiunea de urcare spre zona alpină, sub Vârful Sadovanu, ne-a prins din urmă restul grupului; de aici, ei au ales să coboare prin căldările de sub Vârful Țarcu, în timp ce eu am continuat singur, în ritmul propriu, până în Vârful Sadovanu (1.996 m), prima culme a zilei și primul punct de unde creasta Țarcului se deschide în întregime spre orizont.
De pe Sadovanu am continuat spre Vârful Țarcu (2.190 m), cel mai cunoscut punct al masivului — aici se află și stația meteo, vizibilă de la mare distanță pe creastă. Am continuat apoi spre Vârful Bodea (2.169 m), o denivelare scurtă față de Țarcu, dar cu o priveliște care merită fiecare pas. Pe coborârea de pe Bodea m-am reunit cu restul grupului — punctul în care cei 13 am redevenit un singur șir pe creastă.
Am pornit împreună spre Vârful Căleanu (2.196 m), cel mai înalt punct al zilei și al masivului, unde am poposit mai mult decât în restul punctelor — fotografii cu panoramele din toate direcțiile, Retezatul și Godeanu vizibile la orizont pe vreme senină. De pe Căleanu am continuat spre Vârful Brusturu (2.116 m), un vârf vizitat mult mai rar decât vecinii lui, ajuns pe o muchie subțire de creastă.
Coborârea de pe Brusturu a fost segmentul tehnic al zilei: lespezi mari de piatră, apoi porțiuni printre tufe de jnepeni, pe un versant abrupt. Am făcut un popas la un mic lac de altitudine, suficient cât să „reîncărcăm bateriile" înainte de partea grea a coborârii. De acolo am trecut pe la Canaba Dunca, punct de unde traseul intră într-o poiană mare și apoi coboară prin pădure — segmentul cel mai abrupt al zilei, încheiat la un râu, traversat pe un podeț de lemn vizibil deteriorat. Ultimul obstacol al zilei a fost un urcuș de aproximativ 231 m diferență de nivel, înapoi spre parcarea din Șaua Jigoriei, exact când oboseala zilei se făcea simțită cel mai tare.
Rezumat Tehnic
Date tehnice — 20 Iunie 2026
Profil Altimetric
Traseul are forma unei potcoave largi: o urcare lungă și treptată de aproximativ 11 km, de la 1.228 m (Șaua Jigoriei) până la 2.194 m (Vf. Căleanu, km 13,8), urmată de o creastă cu mai multe vârfuri secundare (Bodea, Brusturu) și apoi o coborâre abruptă, în trepte, până la minimul zilei — 1.009 m, la km 21,8, lângă râul din apropierea Canabei Dunca. Ultimii 4,3 km revin la parcare printr-un ultim prag de +231 m, concentrat în special pe segmentul km 24–25,4, exact pe final, când picioarele simt cel mai mult fiecare metru.
Reperele de altitudine ale celor cinci vârfuri, conform datelor turei și surselor cartografice ale masivului:
Analiza pe Segmente de 2 km
Datele de mai jos marchează altitudinea și timpul scurs la fiecare 2 km.
Segmentul km 10–12 (1h17min pentru 2 km) corespunde traversării crestei Țarcu–Bodea–Căleanu, cu opriri dese pentru fotografii și popasul de grup. Segmentul km 14–16 (1h28min) acoperă coborârea tehnică de pe Brusturu — lespezi, jnepeniș și popasul la lac.
Analiza Gradientului
Pe ferestre de 100 m distanță, traseul atinge un gradient maxim de urcare de ~30% în jurul km 6,3 (zona de trecere spre pajiștile alpine, sub Sadovanu) și un gradient maxim de coborâre de ~42% în jurul km 14,2 — segmentul stâncos de pe Brusturu, acolo unde lespezile de piatră impun pas controlat și uneori mâinile libere.
Pe sectoare mai lungi, mediile sunt mai blânde, dar tot solicitante:
- 0–4,8 km (Jigoria → zona Cuntu/pajiști): +218 m pe 4,8 km, gradient mediu ~4,5% — încălzire treptată.
- 4,8–11,2 km (urcare spre creastă, Sadovanu → Țarcu): +716 m pe 6,4 km, gradient mediu ~11% — segmentul cel mai lung de urcare susținută al zilei.
- 15,1–18 km (Brusturu → Canaba Dunca): -505 m pe 2,9 km, gradient mediu ~-17,4% — coborârea pe lespezi și jnepeniș.
- 18–21,8 km (poiană → pădure → râu): -599 m pe 3,8 km, gradient mediu ~-15,8% — coborârea prin pădure, cea mai abruptă porțiune continuă din punct de vedere al distanței.
- 21,8–26,1 km (urcuș final spre parcare, concentrat pe km 24–25,4): +231 m pe aproximativ 3,6 km, gradient mediu ~6,4% — ultimul test al zilei, fix înainte de mașini.
Atmosfera din Grup
Treisprezece oameni pe traseu înseamnă treisprezece ritmuri diferite, și ziua asta a confirmat-o din prima oră. Am pornit doar patru din Șaua Jigoriei, iar restul grupului ne-a ajuns din urmă sub Sadovanu — acolo drumurile s-au separat natural: ei au coborât prin căldările de sub Țarcu, eu am continuat solo pe creastă, prin Sadovanu, Țarcu și Bodea, exact genul de segment în care muntele rămâne doar al tău pentru o vreme.
Pe coborârea de pe Bodea ne-am regăsit, și de acolo traseul a devenit din nou o poveste de grup: popasul lung pe Căleanu, cu poze și panorame care meritau timpul pierdut, apoi micul popas la lac, după coborârea grea de pe Brusturu — genul de pauză care nu apare pe nicio statistică, dar care contează enorm la kilometrul 16 dintr-o zi de 26.
Video din Teren
Condiții Meteorologice
Temperatura a variat între 16°C (dimineața, pe creastă, la altitudine) și 32°C (la coborârea finală, în zona de vale), cu o medie de 28°C pe durata întregii activități. Soarele a fost puternic pe porțiunile expuse de creastă — exact zonele fără umbră, între Sadovanu și Căleanu — unde protecția solară contează cât echipamentul de mers.
Temperatură ambientală
Concluzii Tehnice
Circuitul celor cinci vârfuri din Țarcu este, din punct de vedere tehnic, o zi lungă mai degrabă prin acumulare decât prin dificultate punctuală: 26 km și peste 1.500 m ascensiune cumulată cer rezistență, nu cățărare. Singurele porțiuni cu adevărat tehnice sunt coborârea stâncoasă de pe Brusturu (gradiente locale de peste 40%) și coborârea finală prin pădure, unde panta susținută și podețul deteriorat de peste râu cer atenție la pas. Pentru un grup numeros, flexibilitatea de a se despărți și regrupa pe traseu — așa cum s-a întâmplat și aici, pe segmentul de urcare — rămâne soluția cea mai sănătoasă: fiecare își gestionează ritmul, fără presiune, cu puncte naturale de reîntâlnire pe creastă.
Rezumat clasificare traseu



