Domogled și Ciucaru Mare — toamnă pe Cerna și la Cazane

Sud-vestul țării are un alt fel de munte: calcar alb, pin negru de Banat, căldură care ține până târziu în toamnă și, la capătul drumului, Dunărea strânsă între pereți. La mijlocul lui octombrie 2023 am petrecut aici două zile. Pe 14 octombrie am urcat din Băile Herculane pe la Crucea Albă, pe Poteca Pisicii, până pe Domogledul Mic și Domogledul Mare (1.105 m), cu coborâre printr-o poiană cu cabană din pădurile de pe versantul opus. A doua zi, pe 15 octombrie, am urcat pe Ciucaru Mare (318 m), deasupra Dubovei, de unde se vede una dintre cele mai spectaculoase priveliști din țară: Cazanele Mari ale Dunării.

Punct de plecare: ziua 1 — intrarea în traseu de pe drumul spre Băile Herculane, jud. Caraș-Severin, la aproximativ 220 m; ziua 2 — Dubova, jud. Mehedinți, de lângă drumul de pe malul Dunării. Tip traseu: circuit pe Domogled și dus-întors pe Ciucaru Mare. Împreună, cele două zile adună 18,5 km și +1.264 m.

Ziua 1 — Domogled

Am pornit la 09:15, de la panoul de la intrarea în Parcul Național Domogled–Valea Cernei. Poteca urcă în serpentine prin pădurea de foioase, încă verde la mijloc de octombrie, iar indicatoarele numără orele până la Crucea Albă, Grota lui Șerban, Vârful Domogled și Poiana Mușuroaie. După prima oră, pădurea se rărește și poteca iese pe stâncile de calcar de deasupra Văii Cernei, pe scări și pasarele metalice prinse de perete. Pe la 10:17 eram la Crucea Albă (~529 m), punctul de belvedere de deasupra Herculanelor, cu o placă dedicată regelui Mihai și cu toată stațiunea la picioare.

De la Crucea Albă începe partea cea mai frumoasă și cea mai solicitantă: Poteca Pisicii, care urcă abrupt, cu porțiuni de grohotiș și treceri printre stânci, prin pădurea de pin negru de Banat — o specie care crește doar în această zonă. Pe la 11:45 eram deja la 1.000 m, printre stâncile albe ale Domogledului Mic, iar pe vârf, la 1.099 m, am ajuns pe la 12:11. De aici marcajul continuă pe culme până pe Domogledul Mare (1.105 m), o cupolă înierbată, presărată cu blocuri de calcar, unde am făcut un popas lung la soare, pe la 13:00.

Coborârea am făcut-o pe versantul celălalt, prin păduri de fag încă verzi, până într-o poiană cu o cabană cu acoperiș roșu și un autobuz roșu transformat în adăpost, la aproximativ 780 m, pe la 14:40. După încă un popas la mesele din pădure, am coborât prin pădure înapoi spre Băile Herculane, unde am ajuns pe la 16:50. Seara, de deasupra Văii Cernei, abrupturile de calcar ale munților din jur se colorau în lumina apusului.

Ziua 2 — Ciucaru Mare și Cazanele

A doua zi am mers la Dunăre, la Dubova, unde Cazanele Mari își strâng apele între pereți de calcar înalți de câteva sute de metri. Am pornit la 10:47 și, după o urcare scurtă prin pădure, eram pe la 11:05 pe Ciucaru Mare (318 m). Mai mult decât vârful, aici contează marginea abruptului: o serie de belvederi pe stânci suspendate deasupra Dunării, cu pereții de pe malul sârbesc chiar în față, cu bărcile care lasă dâre albe pe apa verde și cu pădurile de pe versanți deja îngălbenite de toamnă.

Am stat aproape o oră pe abrupturi, mutându-ne de la un punct de belvedere la altul, apoi am coborât pe aceeași potecă, marcată cu triunghi, înapoi în Dubova, unde am ajuns pe la 12:53.

Profil Altimetric

Cele două zile au profiluri complet diferite. Domogledul înseamnă o urcare continuă de aproape 900 m, din Valea Cernei până pe culme, cu cea mai abruptă parte pe Poteca Pisicii, între Crucea Albă și Domogledul Mic. Ciucaru Mare este o urcare scurtă, de sub 250 m, în care efortul e mic, iar timpul se duce pe belvederi.

Ritmul pe Tronsoane

Pe Domogled, ziua a fost lungă mai ales datorită popasurilor — aproape 4 ore și jumătate din cele 7 și jumătate au fost opriri:

Poteca Pisicii este tronsonul care contează: urcă pe 570 m diferență de nivel pe o distanță scurtă, cu grohotiș instabil și treceri pe stâncă. Restul traseului e ușor de parcurs, iar Ciucaru Mare, a doua zi, se urcă în mai puțin de jumătate de oră.

Toamna pe Cerna și la Cazane

Mijlocul lui octombrie este, în sud-vestul țării, încă o perioadă caldă și luminoasă:

• Pădurile: fagii de pe Domogled erau încă verzi, în timp ce pe versanții Cazanelor arbuștii și stejarii se îngălbeniseră deja.
• Pinul negru de Banat: crește doar pe calcarele din această zonă, iar pe stâncile Domogledului îl găsești la tot pasul, cu coroanele etajate deasupra prăpăstiilor.
• Marcaje: Băile Herculane – Crucea Albă – Domogledul Mic – Domogledul Mare este traseul 6, marcat cu bandă galbenă. Pe Ciucaru Mare, poteca este marcată cu triunghi.
• Echipament: pantofi cu talpă bună pentru grohotișul de pe Poteca Pisicii, apă din belșug — pe calcar nu sunt izvoare pe traseu — și protecție solară.

Panoramele

De pe Domogled se vede o mare de culmi: Munții Cernei, cu Arjana, Munții Mehedinți, cu Hurcu, Cociu și Inelățul, iar în zilele senine, spre sud, până la Dunăre. De deasupra, masivul arată ca o insulă de calcar alb acoperită de păduri, cu Valea Cernei adâncă de o parte și culmile domoale de cealaltă. Pe Ciucaru Mare, priveliștea e cu totul alta: Dunărea, îngustată la doar câteva sute de metri, curge între pereți verticali, iar de pe stâncile de deasupra Cazanelor Mari bărcile par jucării pe o apă verde-smarald.

Condiții Meteorologice

Ambele zile au fost senine, fără niciun nor, cu un cer de un albastru intens și temperaturi de vară târzie. Pe Domogled, soarele puternic de pe stâncile de calcar a făcut ca popasurile la umbra pinilor să fie binevenite, iar a doua zi, la Cazane, o ușoară pâclă de dimineață peste Dunăre s-a ridicat spre prânz, lăsând pereții de calcar în plină lumină.

Concluzii Tehnice

Domogled și Ciucaru Mare fac împreună un weekend complet în sud-vestul țării: o zi de munte adevărat, cu aproape 900 m de urcare din Valea Cernei pe una dintre cele mai frumoase poteci din Munții Mehedinți, și o zi scurtă, aproape o plimbare, către una dintre cele mai impresionante priveliști asupra Dunării. Toamna este probabil cel mai bun moment pentru ambele: căldura verii s-a domolit, pădurile încep să se coloreze, iar aerul limpede deschide panoramele până departe.