Primăvară pe creasta Parângului

Culmea care coboară spre nord din creasta principală a Parângului, între Valea Jiului și Valea Lotrului, este una dintre cele mai liniștite zone ale masivului. Pe 17 aprilie 2025 am urcat-o din Pasul Groapa Seacă, peste un șir de vârfuri rotunde — Coricia, Ciobanu Mare, Pietrii și Găuri —, pe lângă Tăul Huluzu și Lacul Ciobanului, până pe Vârful Coasta lui Rus (2.301 m), chiar sub creasta principală. Jos, primăvara abia începuse — iarbă arsă de iarnă și primele brândușe —, iar de la 2.000 m în sus culmea era încă acoperită de câmpuri mari de zăpadă.

Punct de plecare: Pasul Groapa Seacă, pe drumul dintre Obârșia Lotrului și Petroșani, la limita dintre județele Hunedoara și Vâlcea — aproximativ 1.590 m altitudine. Tip traseu: dus-întors pe culme, cu întoarcere pe același drum. Am pornit la 08:48 și am revenit în pas pe la 16:00, după puțin peste 7 ore pe munte, din care ceva mai mult de 4 ore de mers efectiv.

Traseul parcurs

Din pas am urcat întâi pe un drum larg prin molidiș, cu petice de zăpadă întărită în umbra brazilor. Pădurea se termină repede și culmea se deschide într-o pajiște largă, încă galbenă după iarnă, cu toată creasta Parângului albă în fața noastră. Pe Vârful Coricia (1.883 m) eram pe la 09:28, iar pe la 09:55 pe Vârful Ciobanu Mare (1.944 m), unde o troiță mare de lemn privește spre crestele înzăpezite.

De pe Ciobanu Mare culmea coboară în Șaua Huluzu (~1.824 m), atinsă pe la 10:15. Chiar lângă șa se află Tăul Huluzu, un lac mic, abia ieșit de sub zăpadă, iar în șa un indicator ruginit arată direcțiile spre Groapa Seacă și Obârșia Lotrului. De aici am urcat printre jnepeni și oameni de piatră până la Lacul Ciobanului (~1.993 m), pe la 11:02. Pe drum, prin iarba uscată, apăruseră primele brândușe.

Deasupra lacului începe zăpada adevărată: câmpuri întinse, cu suprafața ondulată de topire, pe care am urcat pe urme proprii până pe Vârful Pietrii (2.136 m), pe la 11:38, apoi pe Vârful Găuri (2.243 m), pe la 12:04. Am coborât puțin în Curmătura Țiganului (~2.220 m), pe la 12:21, iar ultima urcare, pe un platou înzăpezit și apoi pe bolovăniș, ne-a dus pe Vârful Coasta lui Rus (2.301 m), pe la 12:48. După un popas lung pe vârf, ne-am întors pe aceeași culme spre Pasul Groapa Seacă. La plecare, o vulpe ne-a privit liniștită de la marginea drumului.

Rezumat Tehnic

Profil Altimetric

Profilul este cel al unei culmi în trepte: plecarea de la aproape 1.600 m face ca diferența de nivel până pe Coasta lui Rus să fie de doar 700 m, dar culmea urcă și coboară de mai multe ori — mai ales prin Șaua Huluzu —, așa că pe tot traseul dus-întors se adună peste 1.000 m de urcare.

Reperele principale de pe traseu, cu altitudinile aproximative și orele la care am trecut pe acolo:

Ritmul pe Tronsoane

Până la Lacul Ciobanului am mers pe iarbă și pe potecă; de acolo în sus, zăpada a dictat ritmul:

Prima urcare, până pe Coricia, a mers repede, pe un drum larg și pe iarbă. Mai sus, fiecare popas pentru fotografii și fiecare câmp de zăpadă au încetinit ritmul, iar pe zăpada înmuiată de soare pașii se afundau la fiecare urcare. Diferența de aproape trei ore dintre timpul total și cel de mers arată cât de mult a contat zăpada — și cât timp am stat pe vârfuri, cu toată creasta Parângului în față.

Primăvara pe Culme

Mijlocul lui aprilie este, pe această culme, un anotimp în două etaje. Sub 2.000 m primăvara a început deja, deasupra iarna încă rezistă:

• Pajiștile: între Groapa Seacă și Șaua Huluzu iarba era încă galbenă, culcată de zăpada abia topită, cu primele brândușe ieșite printre fire.
• Lacurile: Tăul Huluzu era deja liber, cu apă puțin adâncă și margini de zăpadă; Lacul Ciobanului, mai sus, abia începea să iasă de sub iarnă.
• Zăpada: de la Lacul Ciobanului până pe Coasta lui Rus, câmpuri mari de zăpadă umedă, cu suprafața ondulată de topire. Poteca nu se mai vedea, iar orientarea s-a făcut după culme și după oamenii de piatră.
• Marcaje: în Șaua Huluzu, indicatorul ruginit poartă marcaje de cruce albastră și punct albastru, spre Groapa Seacă și Obârșia Lotrului. Mai sus, sub zăpadă, marcajele nu se vedeau.
• Echipament: bocanci impermeabili, bețe și parazăpezi; pe zăpada tare de dimineață, colțarii pot fi utili.

Panorama de pe Coasta lui Rus

Coasta lui Rus stă chiar la capătul culmii, lipit de creasta principală, iar de pe vârf Parângul se vede aproape întreg. Spre sud și spre vest se ridică creasta principală, încă albă, cu căldările adânci de sub ea; spre nord se întinde culmea pe care am urcat — Găuri, Pietrii, Ciobanu Mare —, iar mai departe munții dinspre Valea Lotrului, deja fără zăpadă. În aprilie, contrastul dintre crestele albe și pantele brune de mai jos face din fiecare panoramă o imagine de tranziție între anotimpuri.

Condiții Meteorologice

Ziua a început cu cer acoperit pe jumătate și nori mari, cenușii, deasupra pasului, apoi s-a deschis treptat. Spre prânz, pe creastă, cerul a devenit albastru intens, cu nori înalți, iar soarele de primăvară, reflectat de zăpadă, a făcut ca ochelarii de soare și protecția solară să fie obligatorii. Temperatura a fost plăcută pentru mijlocul lui aprilie, suficient de mare cât să înmoaie zăpada după-amiaza.

Concluzii Tehnice

Traseul Pasul Groapa Seacă – Coasta lui Rus este o tură de o zi accesibilă, cu un start înalt și cinci vârfuri pe o singură culme: Coricia, Ciobanu Mare, Pietrii, Găuri și Coasta lui Rus. Vara este o plimbare lungă de creastă; primăvara, zăpada de deasupra Lacului Ciobanului o transformă într-o tură mai solicitantă, care cere orientare atentă și echipament potrivit. În schimb, oferă una dintre cele mai frumoase priveliști asupra crestei principale a Parângului încă înzăpezite.