Negoiu pe Strunga Doamnei

Negoiu este al doilea vârf ca înălțime din România — 2.535 m, la doar nouă metri sub Moldoveanu — și unul dintre cele mai frumoase puncte ale crestei Făgărașului. Din Bâlea Lac, drumul spre el urmează creasta principală spre vest: pe sub Paltinu, peste Vârful Lăițel (2.390 m), coborâre la Lacul Călțun, apoi urcare prin Portița Călțunului și Strunga Doamnei până pe vârf. Pe 20 septembrie 2025 am parcurs acest traseu dus-întors, într-o zi care a început în ceață și s-a terminat cu soarele apunând peste Bâlea.

Punct de plecare: Bâlea Lac, pe Transfăgărășan, jud. Sibiu — aproximativ 2.034 m altitudine. Tip traseu: dus-întors pe același drum. Am pornit la 08:03 și am revenit la mașină la 19:01, după aproape 11 ore pe munte — din care cam trei ore și jumătate de mers efectiv, restul fiind urcări lente pe stâncă, fotografii, popasuri și o oră și jumătate petrecută pe vârf.

Traseul parcurs

Dimineața a început pe Transfăgărășan, cu norii agățați de creastă și soarele încercând să treacă printre ei. De la Bâlea Lac, poteca urcă imediat și abrupt spre Curmătura Bâlei: primul kilometru are peste 200 m diferență de nivel, cu porțiuni de peste 35% pantă — o încălzire fără menajamente. Sus, în curmătură, ceața acoperea totul; până la Lăițel aveam să trec de mai multe ori dintr-o parte în alta a ei.

Creasta dintre Curmătura Bâlei și Lăițel este o succesiune de urcușuri scurte și coborâri pe pietre, pe sub Vârful Paltinu, cu văile nordice ale Făgărașului deschizându-se în stânga. Pe ultima porțiune dinaintea Lăițelului, cu soarele în spate și ceața urcând din vale, am avut parte de momentul zilei: spectrul Brocken — propria umbră proiectată pe peretele de ceață, înconjurată de un cerc perfect de culori. Am stat câteva minute pe loc, până când ceața s-a destrămat.

Pe Vârful Lăițel (2.390 m) indicatorul arată direcția spre Negoiu și spre Cabana Negoiu. De aici traseul coboară abrupt — aproape 40% pantă pe porțiuni scurte — spre Șaua Laița și apoi spre Refugiul Călțun și Lacul Călțun (2.135 m), unul dintre cele mai frumoase lacuri glaciare ale Făgărașului, cu apa limpede și refugiul alb-albastru pe mal. Este cel mai jos punct al crestei pe dus și locul firesc pentru o pauză.

De la lac, poteca urcă spre Portița Călțunului (~2.380 m), de unde Lacul Călțun se vede ca un ochi albastru în căldare. Urmează Strunga Doamnei: un culoar stâncos și îngust, cu pietriș și trepte mari de stâncă, unde mâinile ajută pe alocuri. Aici se află cea mai abruptă urcare a zilei — +35% pe 150 m, între 2.303 și 2.356 m. Deasupra strungii, creasta se lărgește, iar ultima pantă, pe blocuri de piatră, duce direct pe vârf.

Am ajuns pe Vârful Negoiu la 12:58. Sub vârf, norii urcau din văile sudice și se rostogoleau peste creastă, iar spre nord cerul era complet senin. Am rămas aproape o oră și jumătate sus — fotografii, filmări și un popas lung, cu toată creasta Făgărașului la picioare. Întoarcerea s-a făcut pe același drum: Strunga Doamnei la coborâre (cea mai abruptă porțiune a întregii zile), Lacul Călțun în lumina după-amiezii, ceața revenită pe creastă pe la ora 17 și, la final, Bâlea Lac în lumina apusului.

Rezumat Tehnic

Profil Altimetric

Profilul este unul în „dinți de fierăstrău”: deși startul este deja la peste 2.000 m, traseul nu urcă continuu, ci alternează urcări scurte și abrupte cu coborâri pe aceeași creastă. Pe dus se adună aproximativ +1.020 m urcare și −550 m coborâre; pe întoarcere, invers. Cel mai jos punct dintre Bâlea și Negoiu este zona Lacului Călțun (~2.140 m, km 6), iar vârful se atinge la km 8,6.

Reperele principale de pe traseu:

Analiza pe Segmente de 2 km

Altitudinea și timpul scurs la fiecare 2 km. Segmentul km 8–10 include popasul de pe vârf, iar segmentele de după km 10 sunt, practic, imaginea în oglindă a celor de pe dus.

Cel mai lent segment fără popas este km 6–8 (1h23min): urcarea de la Lacul Călțun prin Portița Călțunului și Strunga Doamnei, unde ritmul scade la pas de cățărare. La polul opus, ultimii 1,2 km — coborârea de la Curmătura Bâlei la Bâlea Lac — s-au parcurs în 28 de minute, cu lumina apusului în față.

Analiza Gradientului

Pe ferestre de 150 m, traseul atinge un gradient maxim de urcare de ~35% în două locuri — pe primul kilometru, spre Curmătura Bâlei, și în Strunga Doamnei — și un gradient maxim de coborâre de ~39% pe coborârea de pe Lăițel spre Călțun. Pe ferestre mai scurte, de 100 m, coborârea prin Strunga Doamnei la întoarcere ajunge la aproape −52%: cel mai abrupt punct al zilei.

Pe sectoare, mediile arată clar unde se duce efortul:

• 0–1 km (Bâlea Lac → Curmătura Bâlei): +214 m pe 1 km, gradient mediu ~21% — cea mai abruptă urcare susținută a traseului, chiar de la start.
• 1–4 km (creasta pe sub Paltinu → Lăițel): +90 m net pe 3 km, dar cu urcușuri și coborâri repetate — ritm de creastă, nu de urcare.
• 4–6 km (Lăițel → Lacul Călțun): −203 m pe 2 km, gradient mediu ~−10%, cu porțiuni scurte de aproape 40% sub vârful Lăițel.
• 6–8,6 km (Călțun → Portița Călțunului → Strunga Doamnei → Negoiu): +371 m pe 2,6 km, gradient mediu ~14% — urcarea finală, cea mai tehnică parte a zilei.

Spectrul Brocken de pe creastă

Spectrul Brocken apare atunci când soarele este jos, în spatele tău, iar în față ai un perete de ceață sau nori aflat mai jos decât tine. Umbra ta se proiectează pe ceață, mărită și ușor deformată, iar picăturile de apă difractă lumina într-un cerc de culori — gloria — centrat exact pe capul umbrei. Fiecare om vede doar propria glorie, chiar dacă stă lângă altcineva.

Pe 20 septembrie, la ora 10:00, pe creasta dinaintea Lăițelului, toate condițiile s-au aliniat: soarele încă jos dinspre est, ceața urcând din căldarea de nord și creasta suficient de îngustă încât umbra să cadă direct pe ea. Fenomenul a durat doar câteva minute, cât ceața a rămas compactă — suficient pentru cele mai neobișnuite fotografii din toate turele mele de până acum.

Video din Teren

Două clipuri scurte de pe vârf: marea de nori care urca din văile sudice și imaginea de pe Negoiu, la 2.535 m.

Condiții Meteorologice

Ziua a avut două fețe. Dimineața, pe creastă, temperatura a coborât până la 14°C, cu ceață densă în Curmătura Bâlei și bancuri de nori care urcau și coborau din văile nordice — exact condițiile care au produs spectrul Brocken. De la Lăițel încolo cerul s-a deschis complet, iar după-amiaza, la soare, pe stâncă, căldura s-a simțit din plin. Pe vârf, norii au urcat din sud și au acoperit văile, fără să treacă însă peste creastă. Pe la ora 17, ceața a revenit pe creastă, iar ultima oră a fost din nou senină, cu lumina apusului peste Bâlea.

Concluzii Tehnice

Negoiu din Bâlea Lac nu este o tură lungă ca distanță — 17 km dus-întors —, dar este una solicitantă prin profil: trei urcări majore pe fiecare sens, peste 1.600 m diferență de nivel cumulată și două porțiuni care cer mâinile pe stâncă. Avantajul major este startul de la peste 2.000 m, care pune creasta la o oră de mers de mașină. Dezavantajul este că întoarcerea înseamnă aceleași urcări, făcute obosit, iar Strunga Doamnei la coborâre trebuie lăsată cu destulă lumină. Pentru o zi de septembrie cu cer variabil, plecarea devreme și o rezervă generoasă de apă fac diferența.