Drumeție în Munții Parâng: De la Pasul Groapa Seacă la Vârful Coasta lui Rus

Munții Parâng, parte a Carpaților Meridionali, reprezintă cel mai întins masiv muntos din România, un tărâm vast caracterizat prin creste înalte, căldări glaciare spectaculoase și o rețea hidrografică bogată, incluzând numeroase lacuri glaciare. Traseul descris explorează o porțiune specifică a acestui masiv, pornind din Pasul Groapa Seacă și având ca punct terminus Vârful Coasta lui Rus. Această rută particulară, marcată preponderent cu Bandă Albastră, oferă o alternativă de acces în inima Parângului de Nord-Est, pornind direct de pe șoseaua DN7A, diferit de alte puncte de intrare mai cunoscute precum Stațiunea Parâng sau Obârșia Lotrului. Caracteristica distinctivă a acestui traseu constă nu doar în peisajele alpine impresionante, ci și în provocările legate de orientare, date de marcajele rare și porțiunile cu vegetație densă, oferind astfel o experiență autentică într-o zonă mai puțin circulată a masivului.

Punctul de plecare al drumeției este Pasul Groapa Seacă, situat la o altitudine de 1575 m, pe drumul național DN7A, la limita administrativă dintre județele Hunedoara și Vâlcea. În apropiere se află Cabana Groapa Seacă (la aproximativ 1200-1240 m altitudine) și Mânăstirea Jieț, puncte ce pot servi drept alternative de start, însă implicând abordări inițiale diferite, cum ar fi urmărirea marcajului Punct Albastru de-a lungul Văii Coricia. Drumeția începe direct din pas.
Ascensiunea inițială urmează marcajul Bandă Albastră (Traseul 6 conform hărților Munții Noștri). Primele semne de marcaj se găsesc pe copacii de la liziera pădurii, indicând direcția spre sud. Este necesară atenție sporită de la început, deoarece în zonă există drumuri forestiere care pot induce în eroare; urmărirea atentă a marcajului este esențială.
Traseul pătrunde în pădure, urcând probabil destul de abrupt („pieptiș”) pentru a câștiga rapid altitudine. Pe măsură ce se urcă, pădurea de conifere lasă loc treptat pajiștilor alpine și poienilor. Această secțiune conduce spre primul vârf menționat în itinerariul propus, Vârful Coricica.
Continuând ascensiunea pe culmea înierbată, se atinge Vârful Ciobanu (identificat și ca Ciobanul Mare), cu o altitudine de 1944 m. De aici, priveliștea începe să se deschidă, oferind perspective asupra bazinului Jiețului spre nord și, posibil, asupra crestelor mai înalte ale Parângului spre sud-vest. Vârful Ciobanu este situat imediat la nord de următorul punct important al traseului, Șaua Huluzu (1824 m). Este relevant de menționat că în această zonă, în apropierea Șeii Huluzu, traseul marcat cu Punct Albastru ce urcă de la Cabana Groapa Seacă pe Valea Coricia face joncțiunea sau trece foarte aproape de traseul Bandă Albastră venit din Pasul Groapa Seacă. Această convergență explică de ce unele descrieri pot menționa puncte de start diferite pentru accesul în Șaua Huluzu și pe culmea Coastei lui Rus.

Coborând ușor de pe Vârful Ciobanu, se ajunge în Șaua Huluzu, cunoscută și sub numele de Șaua Ciobanu, la altitudinea de 1824 m. Această șa reprezintă un nod important de trasee. La doar câteva minute de mers din șa se găsește Tăul Huluzu (aproximativ 1825 m altitudine) , un mic lac glaciar pitoresc, uneori descris cu insulițe de vegetație , oferind un loc potrivit pentru un popas. În apropierea șeii există și un izvor vizibil din potecă.
Din Șaua Huluzu, traseul continuă pe marcajul Bandă Albastră , îndreptându-se spre Vârful Pietrii (altitudine aproximativă 2155 m , listat și ca 2160 m ). Poteca ocolește inițial, pe curbă de nivel, baza Muntelui Pietrei.
O provocare semnificativă pe această porțiune o reprezintă traversarea zonelor cu jnepeniș (jneapăn). Vegetația densă poate face poteca indistinctă sau dificil de urmărit. Marcajele fiind rare , orientarea se bazează adesea pe momâile ciobănești , care completează semnalizarea turistică deficitară.
În această zonă se află și Lacul Ciobanului, un mic lac glaciar descris ca fiind „ascuns” și dificil de accesat din cauza jnepenișului des care îl înconjoară. Adesea, lacul este vizibil doar de pe versanții superiori ai traseului, cum ar fi pantele spre Vârful Găuri , sau privind înapoi de sub Vf. Găuri, localizându-l „puțin deasupra traseului spre Vf. Pietrei”. A ajunge pe malul său necesită o abatere de la poteca principală și traversarea unui teren dificil, posibil implicând „bushwhacking” prin jnepeni. Altitudinea sa nu este specificată exact, dar se estimează a fi în jur de 2000-2100 m. Caracterul ascuns al lacului, dictat de bariera de jnepeniș, îi conferă un farmec aparte, observarea sa fiind o recompensă pentru drumeții atenți sau pentru cei dispuși să depună un efort suplimentar de explorare.
Urcușul final spre Vârful Pietrii continuă, traversând secțiuni mai abrupte sau teren stâncos, descris uneori ca un „uluc de eroziune glaciară” sau un „horn prelung”. Odată atinsă creasta Muntelui Pietrei, se deschid perspective înapoi spre Șaua Huluzu și Vârful Ciobanu.

De pe Vârful Pietrii, poteca marcată cu Bandă Albastră, dublată pe alocuri de momâi, continuă ascensiunea spre Vârful Găuri (2244 m). Traseul traversează versantul vestic al Muntelui Pietrei, pe un teren mixt, cu zone stâncoase. Pe măsură ce se câștigă altitudine, se conturează priveliști spre Căldarea Găuri, situată la est, sub traseu , și spre Căldarea Ghereșu, spre vest.
În apropierea Vârfului Găuri, poteca marcată ocolește ușor punctul somital prin partea sa estică. Altitudinea considerabilă oferă panorame vaste, cuprinzând creasta principală a Parângului, Munții Retezat în depărtare și o perspectivă îmbunătățită asupra Lacului Ciobanului, situat mai jos. Este important de menționat că zona Vârfului Găuri poate prezenta pericole semnificative în condiții de iarnă, din cauza acumulărilor de zăpadă și a riscului de avalanșe.
Itinerariul ajunge la traversarea Șeii Curmătura Țiganului. Deși acest toponim apare și în alte masive montane (Piatra Craiului , Făgăraș ), o sursă confirmă prezența unei „Curmături a Țiganilor” pe traseul Bandă Albastră din Parâng, între Vârful Coasta lui Rus și coborârea spre Groapa Seacă. Poziționarea sa logică ar fi între Vârful Găuri și Vârful Coasta lui Rus. Cu toate acestea, lipsa menționării sale în alte descrieri detaliate ale traseului sugerează că ar putea fi o șa secundară, mai puțin importantă ca reper comparativ cu vârfurile sau Șaua Huluzu.
Urmează ascensiunea finală spre Vârful Coasta lui Rus (2301 m). Urcușul este „treaptă cu treaptă”. Priveliștile continuă să impresioneze: spre est, Căldarea Găuri se desfășoară sub creastă, cu aspectul calcaros al rocilor sugerând potențialul speologic al zonei ; spre vest, se vede Căldarea Ghereșului. Pe această secțiune de creastă, între Găuri/Pietrii și Șaua Huluzu, se găsesc și formațiunile stâncoase interesante denumite „La Urși” sau „Șezătoarea urșilor”.
Atingerea Vârfului Coasta lui Rus marchează punctul culminant și finalul traseului specificat în solicitarea inițială. De pe acest vârf proeminent, panorama este probabil cea mai extinsă de pe parcursul drumeției, incluzând vederi spre Șaua Piatra Tăiată și continuarea crestei principale a Parângului spre vârfuri precum Setea Mare sau chiar Parângul Mare în condiții de vizibilitate bună. Această ultimă parte a traseului evidențiază un contrast specific: de la zonele joase, posibil închise de jnepeniș dens și cu orientare dificilă, se trece la creste deschise, stâncoase, expuse vântului, dar cu poteci potențial mai clare și priveliști ample. Această variabilitate a terenului și a peisajului – de la intimitatea lacurilor ascunse la vastitatea panoramelor alpine – definește caracterul acestei rute.

Pentru parcurgerea în siguranță și cu succes a acestui traseu montan, sunt esențiale o planificare atentă și o pregătire corespunzătoare.

Următorul tabel sintetizează caracteristicile cheie ale drumeției de la Pasul Groapa Seacă la Vârful Coasta lui Rus:

Evaluarea dificultății ca „Medie spre Dificilă” necesită o clarificare: deși efortul fizic (peste 900 m diferență de nivel) este considerabil, dar tipic pentru o drumeție montană de o zi, componenta de navigare este cea care ridică semnificativ dificultatea generală. Numeroase surse subliniază raritatea marcajelor și ușurința cu care se poate pierde poteca, în special în zonele de jnepeniș. Prin urmare, traseul devine efectiv dificil pentru persoanele care nu au experiență solidă în utilizarea hărții, busolei sau a unui dispozitiv GPS și care nu sunt confortabile cu identificarea rutei în teren complex și slab marcat.

Sezonul optim pentru parcurgerea acestui traseu este vara, din iunie până în septembrie. În această perioadă, zilele sunt mai lungi, șansele de vreme bună sunt mai mari, iar pajiștile alpine sunt împodobite cu o bogată floră specifică. Pericolele includ zăpadă adâncă, risc crescut de avalanșe (în special în zona Vf. Găuri), vizibilitate redusă, acoperirea marcajelor și a potecii, temperaturi foarte scăzute și necesitatea echipamentului tehnic specific (colțari, piolet, echipament de salvare din avalanșă).

Echipamentul standard pentru o drumeție de o zi la altitudine este obligatoriu:
• Bocanci de munte cu talpă aderentă și bună susținere a gleznei, preferabil impermeabili.
• Îmbrăcăminte adecvată condițiilor montane, aplicând principiul straturilor (strat de bază, strat intermediar izolant, strat exterior impermeabil și rezistent la vânt), inclusiv căciulă și mănuși, deoarece vremea se poate schimba rapid, iar temperaturile pot fi scăzute chiar și vara la peste 2000 m.
• Rucsac de tură confortabil.
• Hartă detaliată a Munților Parâng (ex: Munții Noștri MN12), busolă și/sau dispozitiv GPS cu track-ul încărcat. Acestea sunt esențiale din cauza problemelor de orientare menționate.
• Bețe de trekking pot oferi stabilitate și reduce efortul pe urcări și coborâri.
• Trusă de prim ajutor.
• Lanternă frontală (chiar și pentru ture de zi, pentru eventualitatea întârzierii).
• Suficientă mâncare (mese principale și gustări energizante).
• Rezervă suficientă de apă (vezi secțiunea următoare).
• Protecție solară (cremă, ochelari de soare, pălărie/șapcă).

Sursele de apă potabilă de-a lungul crestei sunt limitate și nu întotdeauna garantate. Sursele menționate includ:
• Un izvor vizibil din potecă, la scurt timp după părăsirea Șeii Huluzu în direcția Vf. Pietrii.
• Un pârâiaș menționat în Căldarea Pietrelor, sub Coasta lui Rus.
• Posibil alte fire de apă temporare, dependente de precipitații și topirea zăpezii.
Alte surse menționate în contexte mai largi din Parâng (izvor la Refugiul Agățat, pârâu lângă Lacul Zănoaga Stânei, izvoare pe traseul spre Lacul Verde, pârâul Roșiile) nu sunt direct pe acest segment specific al traseului Bandă Albastră. Este imperativ ca drumeții să pornească cu o cantitate suficientă de apă (minim 2-3 litri de persoană, în funcție de condițiile meteo și consumul individual) și/sau să aibă la ei un sistem de filtrare sau purificare a apei. Nu este recomandat consumul de apă direct din lacurile glaciare fără tratare prealabilă.

Problema orientării este una dintre cele mai mari provocări ale acestui traseu. Marcajul Bandă Albastră este descris constant ca fiind rar, vechi sau chiar lipsă pe porțiuni. Pierderea potecii este un risc real, mai ales în zonele acoperite de jnepeniș sau pe platourile alpine largi unde poteca poate fi mai puțin evidentă. Momâile (grămezi de pietre ridicate de ciobani sau alți drumeți) oferă un ajutor suplimentar, dar nu sunt întotdeauna prezente și pot, uneori, indica rute ciobănești care nu corespund traseului turistic marcat.
Prin urmare, dependența exclusivă de marcaje este nerecomandată și periculoasă. Abilitatea de a naviga folosind harta topografică detaliată în combinație cu busola sau un dispozitiv GPS este crucială pentru parcurgerea în siguranță a acestui traseu. Traseul nu este recomandat pe timp de ceață, vizibilitate redusă sau vreme rea, deoarece riscul de rătăcire crește exponențial.

Pe lângă riscul de rătăcire, drumeții trebuie să fie conștienți și de alte pericole potențiale:
• Vremea schimbătoare: Specifică zonelor montane înalte, cu posibilitatea apariției rapide a furtunilor (cu fulgere și ploi torențiale) chiar și în timpul verii. Hipotermia poate surveni rapid în condiții de ploaie și vânt.
• Terenul accidentat: Porțiuni cu grohotiș instabil, stânci alunecoase (mai ales dacă sunt ude), și traversarea jnepenișului des care poate provoca zgârieturi și împiedica înaintarea.
• Câinii de la stâne: În zona Șeii Huluzu și pe alte plaiuri pot exista stâne active vara. Câinii ciobănești pot fi agresivi; se recomandă prudență și ocolirea turmelor și stânelor la o distanță sigură.
• Fauna sălbatică: Munții Parâng adăpostesc populații de urși bruni, lupi și alte animale sălbatice. Deși întâlnirile directe sunt relativ rare pe traseele turistice, este importantă luarea măsurilor de precauție (a nu lăsa resturi alimentare, a face zgomot periodic în zonele cu vizibilitate redusă).
• Pericole specifice iernii: Avalanșe, cornișe de zăpadă, gheață pe traseu (vezi Perioada Recomandată).

Drumeția de la Pasul Groapa Seacă la Vârful Coasta lui Rus oferă o incursiune într-o zonă mai puțin explorată, dar deosebit de spectaculoasă a Munților Parâng. Este un traseu care îmbină efortul fizic susținut, necesar pentru a depăși diferența de nivel considerabilă, cu satisfacția navigării printr-un teren sălbatic și atingerea unor puncte de belvedere remarcabile. Peisajele alpine se succed, de la pajiștile înflorite și tăurile liniștite din Șaua Huluzu, la crestele semețe și căldările glaciare adânci vizibile de pe vârfurile Pietrii, Găuri și Coasta lui Rus.
Caracterul specific al acestei rute este dat de echilibrul dintre frumusețea brută și provocările inerente. Marcajele rare și poteca uneori greu de urmărit transformă drumeția într-o adevărată aventură de orientare, solicitând abilități de navigare și o bună pregătire prealabilă. Tocmai această sălbăticie relativă, comparativ cu alte trasee mai populare din Parâng, constituie farmecul său principal, oferind un sentiment de explorare și liniște.
În final, traseul Pasul Groapa Seacă – Vârful Coasta lui Rus este recomandat drumeților experimentați, autonomi din punct de vedere al orientării, bine echipați și conștienți de provocările pe care le implică parcurgerea unei zone montane înalte, slab marcate. Recompensa constă în peisaje alpine de o frumusețe rară și satisfacția de a descoperi o fațetă autentică și mai puțin umblată a grandiosului masiv Parâng, cu respectul cuvenit față de natură și munte.